Jocurile și timpul cu copiii

Clonarea umană nu este metoda principală de înmulțire a rasei umane, așa că am fost și eu copil la un moment, dar și gamer de când mă știu. Nu vreau să dau nimănui lecții de creștere a copiilor, pentru că nu sunt în măsură, iar ce urmează sunt pur și simplu gândurile și trăirile unui adult care îşi aminteşte de vremea când era copil și, într-o anumită măsură, încă este unul. Jocurile video devin din ce în ce mai populare, așa că sunt sigur că mulți dintre copiii voștri se joacă. Cred că se poate aplica și pentru frați/surori mai mici, precum și alte grade de rudenie, în cazul în care încercați să stabiliți o legătură emoțională cu ei.

---

Unul dintre motivele pentru care sunt gamer, este faptul că atunci când eram mic, fiind mai slab și neavând nicio afinitate pentru violență față de alții, eram adesea bătaia de joc a altor copii, uneori și obiectul bătăii fizice, când se făceau echipe la fotbal sau alte jocuri ce implică efort fizic, eram ales printre ultimii și de fiecare dată când eram ales, copiii păreau dezamăgiți că trebuie să fie în echipă cu mine. Am ajuns la vârsta la care nu mai iau lucrurile personal și încerc să mă bucur de cele de care știu că mă pot bucura, însă atunci când eram copil, nu pot spune că nu eram afectat de acestea. Jocurile în schimb, nu mă judecau niciodată, nu își băteau joc de mine și nu mă criticau sau jigneau când făceam ceva greșit, îmi ofereau o altă șansă, îmi arătau cum să devin mai bun, mă distrau, mă emoționau într-un mod plăcut și pe lângă acestea aveam și ceva util de învățat, fie că era vorba de limba engleză, istorie, mitologie și multe altele. Erau întotdeauna un loc unde mă puteam retrage pentru a fi eu.

---

Destul cu dramele copilăriei, vreau să trec la subiectul acestui articol, anume, dacă voi nu vă jucați și aveți pe cineva drag ce se joacă, puteți folosi asta ca pe o oportunitate să vă cunoașteți mai bine. Gândiți-vă dacă aveați un copil pasionat de fotbal sau tenis sau cricket, l-ați fi susținut și ați fi participat la diferitele activități implicate? Ați fi mers la meciuri sau cumpărat echipamentele potrivite? Ați fi vorbit cu ei ore întregi despre istoria sportului respectiv sau despre sportivi cunoscuți, faze legendare sau alte lucruri legate de acel sport? Chiar dacă știți că poate nu o să ajungă să joace într-o liga profesionista, faptul că aveați un subiect comun, ar fi însemnat o oportunitate să vă apropiați prin acel sport, ulterior fiind mai ușor să vă apropiate și emoțional.

---

Știu că poate fi dificil să înțelegeți membri ai familiei din generații diferite sau cu pasiuni diferite, dar credeți-mă, jocurile video nu sunt chiar atât de complicate și nu trebuie neapărat să vă jucați, este important să fiți și alături de ei. Țin minte cât de încântat am fost când tatăl meu a intrat în camera mea în timp ce mă jucam și s-a uitat la mine 10 minute sau ceva de genul, mi-a pus câteva întrebări, destul de stupide, dar pentru mine nu a contat ce întrebări mi-a pus, ci faptul că a fost interesat de pasiunea mea, eram conștient de faptul că nu înțelege absolut nimic din ce să întâmplă acolo, însă simpla intenție de a încerca să arunce o privire în lumea mea, a însemnat enorm, deși nu s-a mai repetat. Va veni o vârstă când copiii vă vor înțelege mai bine, vor înțelege problemele cu care vă confruntați, își vor da seama că viața de adult e mult mai complicată decât credeau ei, că banii nu sunt așa ușor de obținut, dar până atunci, puteți să încercați să-i înțelegeți și voi mai bine, iar o astfel de pasiune poate fi o oportunitate foarte bună. Diferențele dintre generații poți fi foarte mari, iar capacitatea de a-ți înțelege părinții se dezvolta în timp, puteți încerca să câștigați niște timp și să vă apropiați voi de copii, astfel, le va fi mai ușor să se apropie de voi când se vor maturiza.

---

Acum să trecem la recomandări, jocurile celor de Nintendo sunt în special destinate familiei, Mario Kart sau Mario Party sunt două exemple foarte bune, pentru că sunt intuitive și controalele sunt simple. Mario Kart este practic un joc cu întreceri de carturi, hărțile nu sunt neapărat ancorate la realitate, unele sunt foarte creative sau neobișnuite, la fel și puterile din joc, ai o coajă de banană pe care o poți lasă în urmă că să alunece participanții la cursă pe ea (inclusiv tu când ajungi în același loc), diferite tipuri de carapace cu care îi poți ataca pe ceilalți și multe altele; în timp, acestea se pot învață destul de ușor, pentru că jocul de baza este cât se poate de simplu, conduci un cart și trebuie să ajungi cât mai aproape de primul loc, cartul poate fi condus și prin mișcarea controllerului, un fel de volan simplificat (cu servodirecție). Mario Party este un fel de Piticot, Nu te supăra frate etc interactiv, ai o planșa, niște zaruri și la fiecare sfârșit de rundă un mini game simplu, care este explicat de fiecare dată și vă oferă și șansă să testați dacă ați înțeles sau nu. Din nou, Nintendo și jocurile de familie se află deseori în aceeași propoziție, sunt multe altele, găsiți cu ușurință liste pe internet cu descrieri, gameplay și toate cele.

---

Mai am unul, sau de fapt mai multe exemple de jocuri ce le puteți juca în familie, este vorba despre seria Jackbox Party Pack, pentru că sunt mai multe, 6 până în momentul de față. Sunt jocuri simple, de petrecere, dar foarte distractive, aveți nevoie doar de un calculator sau o consolă pe care să rulați jocul și telefoane mobile de pe care să vă jucați; procedura este simplă, alegeți joculețul de pe PC/consolă, o să vă ofere un cod din 4 caractere, intrați pe jackbox.tv de pe telefon, inserați codul, vă alegeți un nume, uneori vă desenați și un portret. Joculețele sunt foarte ușor de înțeles, sunt jocuri de desenat, fie trivia, fie despre persoanele cu care jucați, sunt foarte multe și în mod sigur puteți găsi ceva pe placul tuturor.

În cazul în care totuși nu vreți să vă jucați, asta nu înseamnă că nu puteți participa la jocurile copilului în vreun fel sau nu puteți înțelege ce se joacă. De exemplu, eu am jucat foarte puțin League of Legends și sunt foarte slab la acel joc, dar mă uit la competiții și la meciurile preliminarii, pentru că îmi plac, înțeleg jocul la un anumit nivel, chiar dacă nu știu toți campionii, puterile, echipamentele și așa mai departe. LoL poate fi un caz bun, pentru că îi puteți ajuta să încerce caractere noi, puteți căuta un ghid online pentru acel campion și să îi spuneți ce iteme să își cumpere, cât costă, ce strategii poate aborda, toate acestea în timp ce se joacă; ar însemna foarte mult să aibă pe cineva care să-i citească aceste lucruri, pentru că e dificil să fii atent și la joc și la ghid, să dai alt+tab sau să citești pe telefon. Fortnite este un joc foarte popular printre cei mici, eu nu l-am jucat niciodată, dar sunt convins că îi puteți ajuta, fie cu sfaturi despre arme sau zone în care sunt iteme mai bune, fie pur și simplu să fiți încă o pereche de ochi, care urmărește alți jucători, atenționându-l de unde este atacat sau ar putea fi atacat. În caz că nu știți cu ce puteți ajuta, puteți întreba de ce are nevoie și cum îi puteți fi alături în jocul respectiv. Ghiduri sunt pentru orice joc și să ai pe cineva lângă tine care urmărește ghidul, în timp ce tu te joci înseamnă foarte mult, mai ales pentru jocuri gen Doom care au multe secrete sau în care uneori este copleșit de monștri, să caute cineva slăbiciunile lor.

---

Pe măsură ce veți înțelege mai mult jocul, veți ști și cu ce îi puteți ajuta, profitați de aceste momente în care stăm în casele noastre din cauza pandemiei pentru a vă cunoaște copilul mai bine. Va veni o perioadă în care aceste lucruri nu vor mai fi posibile din diferite motive, iar dacă reușiți să construiți o relație strânsă din copilărie, la maturitate nu veți avea doar un copil, ci și un prieten.