Marius DESIGNHAUS şi bijuteriile pe 4 roţi

Te-ai gândit vreodată să iei un lucru frumos, dar să vrei să-l faci şi mai frumos? Lui Marius i-a plăcut să facă asta încă din copilărie … şi rezultatele sunt pe măsura talentului, a muncii şi perseverenţei. Vă lăsăm aşadar să îl cunoaşteţi pe Marius şi să vă bucuraţi de frumoasele exemplare din lumea cailor putere.

Începem clasic şi frumos. Când şi cum a început pasiunea pentru automobile?

M: Nu am un timeline exact pentru că pasiunea m-a descoperit pe mine. La 5-6 ani ceream reviste cu maşini, iar peste pozele din acele reviste desenam cu carioci alte bări, spoilere şi elemente de caroserie, pentru că în ochiul meu critic de copil de grădiniţă acele maşini aveau nevoie de îmbunătăţiri. Bineînţeles că la mine in Turcoaia, judeţul Tulcea, nu ştia nimeni de conceptul de tuning. Astfel îmi dau seama acum că asta a fost menirea mea şi repet, pasiunea m-a găsit pe mine, nu invers.

Cum a fost pentru cei din jurul tău? Pentru profesori, colegi, prieteni, familie?

M: Cât am fost copil, bineînţeles că totul a fost văzut ca o joacă ce îmi ocupa destul de mult timp, joacă ce a reuşit să devină o mică problemă din cauza faptului că şi în şcoală, dar şi în liceu, interesul pentru desen reuşea de multe ori să depăşească interesul pentru învăţat. Însă ajungem în perioada liceului, unde doamna profesoara de română Florentina Andronache a reuşit să înţeleagă înaintea tuturor, inclusiv a mea, că asta trebuie să fac în viaţă. Eu oricum desenam în ore, însă dânsa a fost profesorul înţelegător care mi-a spus că am voie să fac asta, dar trebuie ca la sfârşitul fiecărei ore să îi prezint “lucrarea”.

Cunoscându-mă foarte bine, ştia să mă şi ambiţioneze, spunându-mi de fiecare dată că desenul este unul mediocru şi mai mult decât atât, că arată la fel ca cel de data trecută. Nu pot spune că nu avea dreptate, eu atunci ştiind să desenez dintr-o singură perspectivă. Fiind însă un copil ambiţios şi pentru că voiam să ii demonstrez că nu sunt mediocru, m-am străduit să îmi îmbunătăţesc tehnica la fiecare “lucrare” nouă.

După liceu, deşi am urmat facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, interesul era îndreptat doar spre desen, tuning şi maşini, aşa că după primii 2 ani de facultate am decis să renunţ la studii. Bineînţeles că reacţia familiei nu a fost dintre cele mai fericite, însă am avut norocul ca mama, care deşi poate nu înţelegea 100% potenţialul meu, m-a susţinut moral, dar mai ales material. În ce sens? Mi-a spus într-o zi că am de la ea suportul necesar cât să nu fiu nevoit să mă angajez pentru a supravieţui.

Astfel, eu am putut să imi dedic timpul visului şi eventual carierei pe care mi-o doream, ştiind totuşi că sunt într-o cursă a timpului. Dacă nu aş fi avut acest suport de la mama, nu cred că aş fi reuşit să ajung unde sunt acum,

pentru că nu aş fi putut să ma dedic in totalitate carierei. Primii ani de după renunţarea la facultate au fost un pariu all in, pentru mine neexistând planul B. Cu toate acestea, ambiţia, munca şi perseverenţa au reuşit să îşi arate roadele şi apoi, atât familia, cât şi prietenii şi-au schimbat atitudinea înţelegând şi apreciind ceea ce reuşesc să fac acum.

Noi ştim că tu ai colaborat cu parteneri din alte state. Când ai trecut prima dată graniţele României şi cum a fost?

M: Dacă vorbim de trecerea fizică a graniţei, s-a întâmplat la 8 ani, dar asta nu contează. Profesional vorbind, prima colaborare a apărut undeva în 2013, la un an după ce renunţasem la facultate şi decisesem că asta trebuie să fac. M-a contactat o firmă din Lituania care se numea Dartz, cu care nu am câştigat bani, însă am câştigat un pic de notorietate. M-a ajutat foarte mult să înţeleg ce înseamnă un contract, ce înseamnă expunere şi, cel mai important, că pot face o carieră din asta.

Dar personal? Cum a fost pentru tine să trăieşti într-o altă ţară?

M: Cel mai mult timp neîntrerupt petrecut într-o ţară străină a fost in Bolivia, 7 luni. S-a întâmplat imediat ce am renunţat la facultate şi au fost extrem de importante pentru că neavând grupul de prieteni din România m-am dedicat 100% desenului. Asta a fost şi perioada în care mi-am deschis pagina de Facebook, unde am început să postez proiectele mele făcute de plăcere. În rest, am locuit în alte câteva ţări, cu sau fără legătură cu job-ul de designer. Făcând freelance pe servicii de design ai posibilitatea de a lucra de oriunde, nu neapărat de unde este clientul tău.

Care a fost cea mai ciudată/amuzantă cerere din partea unui client?

M: Problema cea mai mare este că unii clienţi nu înţeleg atribuţiile unui designer. Pe lângă skill-ul de a desena, skill care se poate învăţa, un designer cu adevărat talentat este mai mult un consultant şi un curator al ideilor clienţilor, nu doar un simplu desenator. În concluzie, nu stiu cât de amuzante pot fi unele idei atât timp cât încalcă reguli elementare de estetic. De exemplu, mi s-a cerut să integrez o grilă de Audi într-o faţă de G-Class…

Povesteşte-ne puţin despre actualele proiecte şi despre planurile de viitor.

M: După aproape 10 ani de la decizia de a transforma un hobby într-o carieră am reuşit, în septembrie 2020, să lansez brandul MARIUS DESIGNHAUS. Astfel am trecut de la design la producţie. Ne propunem ca în viitorul apropiat să creştem acest brand la nivel intenaţional, în productia de body kit-uri şi jante. De asemenea, ne propunem să fim un etalon al calităţii, atât în design cât şi în producţie, într-o industrie suprasaturată de mediocritate.

Ce sau cine te inspiră atunci când desenezi?

M: În momentul în care încep un proiect nou, încerc să mă pun în locul designerilor maşinii pe care vreau s-o modific, pentru a îmbunătăţi acel produs, nu doar a-l altera.

Există şi alte lucruri pe care ţi-ar plăcea să le desenezi?

M: Maşinile sunt obiecte foarte complexe. Un designer auto bun reuşeste să creeze şi lucruri mai simple.

Mie îmi place să creez şi obiecte de mobilier, haine şi pantofi.

Dacă ar trebui să alegi un singur fel de mâncare pe care să-l consumi zilnic, care ar fi?

M: Bună întrebare. Orice cu carne, în special iepure, dacă e să fiu pretenţios, sau fructe de mare.

Vedem de ceva timp story-uri foarte simpatice pe pagina lui Dorian Popa. Ne poţi vorbi puţin despre proiectul pe care îl realizaţi împreună?

M: Împreună cu Dorian, dezvoltăm kit-ul MD-A1 dedicat GLE Coupé. Dorian va fi primul posesor de GLE care se va bucura de acest body kit. Pe lângă kit-ul Aero, proiectul MD-A1 va conţine şi un set de jante forjate pe 22 inch. Chiar dacă el are un 53 AMG, kit-ul nostru se va potrivi pe toate variantele de motorizare, inclusiv 63 AMG.

Am mai fi curioşi să aflăm…. Care este secretul tău? Ce te-a făcut să rămâi în România?

M: Deşi cum am mai spus, ca freelancer iţi poţi desfăşura activitatea unde vrei, eu am avut întotdeauna o atracţie către locurile natale şi în acelaşi timp am vrut să arăt că şi în România se pot face lucruri frumoase. Contrar părerii majorităţii, şi România îţi oferă oportunităţi, doar că trebuie căutate mai mult decât în alte ţări.

Îţi mulţumim tare mult pentru timpul acordat. Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da celor ce vor citi interviul tău?

M: Sfatul meu este ca cei care îşi descoperă o anumită pasiune, indiferent de domeniu, să înţeleagă faptul că doza de talent este infimă pe lăngă volumul de muncă necesar pentru a desăvârşi acel talent. La fel de important, dacă ei aleg să renunţe la anumite lucruri (cum am renunţat eu la facultate), este absolut necesar să existe planul B. Altfel, fără un pic de noroc, de care eu m-am bucurat (sprijinul mamei), este aproape imposibil. Mă uit înapoi şi îmi dau seama că dacă nu aş fi reuşit să mă dezvolt în cariera pe care am ales-o, aş fi rămas fără perspectivă. La mine nu a existat planul B.

Mulţumim!

#rămâiînţară

#BeautifulRomania