Despre Elena Georgescu, pictorul

Prima poveste din noua rubrică #amrămas este a Elenei Georgescu. Am avut ocazia de a cunoaşte acest om minunat acum mulți ani de zile, pe vremea când eram amândouă studente.

Țin să vă spun că și pe-atunci era genul de om popular pe care îl cunoștea toată lumea datorită dezinvolturii lui de a spune lucrurilor pe nume și datorită curajului de a fi diferit și de a-i încuraja și pe alții să-și urmeze calea. Deși facultatea aleasă de Elena nu era din sfera artelor vizuale, a fost momentul oportun pentru ea să-și dea seama de adevărata ei chemare: pictura.

De atunci și până acum, a trecut prin multe etape iar pe alocuri se văd tehnici diferite de pictură, semn că a fost în căutarea stilului care să i se potrivească. În momentul de față se vede o tușă cu totul diferită față de cea de la începuturi iar asta denotă o persoană matură.

Aș dori să prezint cititorilor o mică parte din Elena, pictorul dar și omul. Este genul de persoană care merită scoasă în față și dată exemplu de Așa da!

Ea a fost mai mult decât încântată de invitaţia noastră şi ne-a răspuns la câteva întrebări.

---

Q : Spune-mi Elena, talentul la desen l-ai descoperit încă de mică. Cu toate astea, abia mai târziu ai început să îl fructifici. Care au fost etapele pe care le-ai parcurs spre identificare ?

Elena : Îți mulțumesc pentru întrebare. Etapele nu țin de mine și nu au ținut de mine. Dumnezeu pune în fiecare un dar, unii știu să scrie frumos, alții să construiască o casă, alții să picteze pereții caselor și tot așa. Cred că atunci când te naști, uiți cine ești și afli pe parcurs. În cazul meu au intervenit multe uitări ca nu carecumva să mi-o iau în cap. Au existat multe pauze încă de mică. Până pe la 16 ani tot în pauze am mers, ba desenam și lăsam desenul, ba mă enervam, ba mă supăram, am și plâns pentru că nu-mi ieșeau lucrările așa cum îmi doream. Am rupt lucrări, hârtii, pânze, haine. Am avut o perioadă în care am pictat pe haine, o perioadă de început, de creștere, și de acolo am început să am vizibilitate. Am venit foarte mult către oameni, am ascultat povești la telefon, apoi pictam ca pentru sufletul lor. Și am avut un moment pe la început de 2019 în care efectiv am intrat în an răcită, și am tot ținut-o așa încă 4 luni. Ca de fapt să-mi dau seama că răceam pentru că tot aveam în cap chestia asta cu hainele pictate. De parcă aveam o misiune, și cand colo nu. Lucrurile erau doar în capul meu. A existat o ruptură între vechea eu și noua eu, un travaliu fizic, de o sensibilitate foarte mare, pentru că efectiv răceam din nimic, însă... cauza era cu totul alta, spiritul mea dădea să-și urmeze chemarea lui și eu îi dădeam în cap cu logica mea, pur umană.

Și vreau să spun că în momentul în care am anunțat public că renunț la tot, lucrări, idei, concept și așa mai departe, efectiv s-a dus și răceala; chiar cred că o banală răceală te poate opri din altele și mai mari de atât, boli grave sau și mai rău de atât: pierderea de tine însuți. Ma abăteam foarte mult de la calea dată și am fost atenționată.

Acum în 2020 sunt pictor, asta simt, asta sunt. De acum încolo... lucrurile încep cu adevăr(at).

Q : Ai avut un plan clar stabilit de la bun început iar acum bifezi câte un punct în evoluția ta artistică?

Elena : Cred că Dumnezeu stabilește traiectoria, doar că intervine uitarea, iar eu am vrut să renunț de multe ori, uitând chiar ce a pus Dumnezeu în mine. Nu am avut un plan după mintea mea, pentru că dacă era după mintea mea, mă angajam și aveam o viață bine aranjată, ca să zic așa.

Q : De-a lungul timpului, stilul tău a suferit numeroase modificări. Au coincis cu anumite perioade din viața ta personală?

Elena : Da, bineînțeles. Spunea la un moment dat pr. Arsenie Boca despre faptul că dai din ce ai, însă vine un timp în care începi să dai din cine ești; așa e și cu pictura.

Q : Crezi că stilul din momentul de față va rămâne definitoriu, va fi asociat numelui tău sau încă vezi loc de creștere?

Elena : Numele meu există ca și nume propriu-zis, însă stilul vine din trăiri, ori asta numai Dumnezeu decide ce am să mai trăiesc și ce anume îmi va atinge inima.

Q : Există o vârsta anume la care un pictor poate fi considerat desăvârșit?

Elena : Woaw. Nu. Foarte bună întrebarea.

Q: Am urmărit paginile tale pe social media și am descoperit niște particularități. Pe lângă arta picturii, îți place și arta discursului. Atât în scris, cât și oral. Vorbește artistul sau omul?

Elena : Întrebările sunt foarte bune puse, plasate.

Vorbește inima mea. La cald.

Q : Am văzut frecvent că momentul picturii nu îl alegi tu ci te alege el pe tine. Poți să descrii sentimentul, senzația, cum îți dai seama că se pogoară duhul inspirației asupra ta?

Elena : Cum să cuprind ceva de necuprins?! Ar fi ca un aer pe care aș vrea să îl prind într-un borcan.

Însă (ca să răspund la întrebare) știi când vine, ce vine și de la cine vine... simți, ai acel sentiment că nu ești singur.

Q : De la idee la bani. Își poate asigura un pictor o existență decentă? Ne poți spune cam în ce formă se comercializează tablourile? Participi la expoziții, licitații, sau pur și simplu merge online?

Elena : Truda e de la pictor, succesul e asigurat de Dumnezeu. Nu există reteță anume. Există intenție, iar dacă tu vrei să reușești ca pictor doar ca să-ți satifaci niște orgolii, atunci... lucrurile vor fi ori pe moment, ori deloc. Cred în pictorul de lungă durată, care nu apare brusc, care se construiește pe sine și care apare în acest discurs vizual ca o apă lină, bună, care curge firesc, de la sine.

Q : Ultima întrebare, într-o notă de speranță. Poate că la un moment dat ți se va oferi șansa să te muți în străinătate, deoarece acolo ai putea avea mai mult succes mai ales din punct de vedere financiar, în cazul în care aspiri la mai mult decât o existență decentă. Și totuși, ai rămâne în țară?

Elena : Nu pot să decid eu. E un destin care nu e stabilit de mine, ci e stabilit cu mult înainte ca să fi venit într-un corp fizic. Mi s-au dat mâini, picioare, cap și a fost pus ce era cazul, însă nu decid eu, pur și simplu va fi cu voință divină și cred că mi se va spune exact pe limba mea dacă să plec sau nu. Plus că dacă aș vrea să îl fac pe Dumnezeu să râdă, aș începe să îi spun despre planurile mele de viitor, și cred că am râde copios :))))

10.05.2020

Mulţumim!

#rămâiînţară

#BeautifulRomania